EL: Mi-e teama pentru tine. Pentru ca il iubesti pe cel care vrei sa te iubeasca. In alchimia asta bizara patrund in oala toate ingredientele pamantului, cele stiute, si cele nestiute. Stiu, poate nu suna deloc convenient in lumea in care vrem totul aici si acum… Te-ai ridicat din pat stiind in fond cum va fi de acum incolo. Tu, vei privi diminetile in oglinda chipul celor 1001 de intrebari neraspunse. Eu, voi adasta la umbra copacului pe care nu vreau sa-l pierd, acum, din vedere. La prima tigara de dupa am auzit in gand trambitele bunei vestiri. M-am ridicat ritos pe coate si te-am privit in potentialitate, ne-am masurat adanc, de sus pana jos, ca doua piese pe tabla unei mari batalii a istoriilor conjugale. M-ai intrebat uneori ce va urma si ti-am raspuns prin tacere. M-ai sfredelit alteori in cautarea unei gauri negre in care sa dispara toate orataniile necunoscutului. N-am stiut nicicand cum de-am ajuns aici, aproape ca nu mi-a pasat daca nu erau cutele alea infernale din cearșaf si din frunte… Cred totusi ca… ba nu, stiu ca m-ai mesmerizat. Desi nevoia mea de spatiu vital ti-a premers… Mi-am taiat de mii de ori ghearele atunci cand carnasierul din mine tragea sa-ti sfasie bluza. Ti-am scris sute de mailuri pe care tot de atatea ori le-am sters si uneori, cand cerul se mai indura, reuseam sa le uit si sa respir pe mai departe. Nu pot! M-ai intrebat din nou, de ce? Pentru ca trebuie sa duc la capat si de unul singur un tunel desprins din jurnale de calatorii. Dar nu ti-am spus nici asta. Am stiut insa mereu ca ai ghicit in broboanele de pe frunte tot sensul. Alteori m-am trezit langa tine, desi nu dormisem, transfigurat in plin clinciul demonilor ce ma asediau. De fapt, asta imi doresc acum: sa te veghez de pe norul meu si sa sper ca solutia la ecuatia complicata a unei eventuale ctitorii, e posibila. Crezi ca se poate? Am nevoie de asta si, ca sa nu fug iar prin colibe uitate, cersesc timp. Un timp. Moneda aur a indecisilor si inecatilor. Suntem obisnuiti cu singuratatea fizica, nu cred ca asta e problema… Singuratatea in doi e cea care-mi uda peluza gandurilor la fiecare mijit. Prefer, draga Speranta, sa ma gandesc de cateva ori pe zi la tine in loc sa nu ma gandesc nicicand, fiindu-ti alaturi. A existat intotdeauna o teama-mister a nomazilor, angoasa sfarsitului. Putem negocia cu asta. Putem chiar sa ne prefacem ca nu exista. Dar nu putem minti la nesfarsit in legatura cu disparitia recurenta a splendorii inceputurilor in clasoarele burdusite ale unor colectionari scelerati. Sunt astazi in cantina spaimelor mele si-ascult muzica din Şatra. Imi vine sa-mi iau lumea in cap… cu tine! Doar ca va mai dura… va mai dura. Mi-e teama din nou pentru ca il iubesti pe cel care vrei sa te iubeasca… Chiar crezi ca putem dori doua lucruri atat de diferite in acelasi timp? Ma gandesc la tine si-mi bate inima foarte tare…       

Ps: http://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s&feature=related