EL ->

Unii își pun fix 3 lingurițe de zahăr în ceașcă. E semn clar că viața are cap și are coadă. Cât despre restul… exagerarea, paranoia, obsesia, demența enterică, spasmodia intelectuală… nu căutați să le înțelegeți. Yezebel i-a apărut de fix 3 ori la geam și a simțit pe loc că i s-a îndulcit sensul. Era de toate, era un cumul și părea, mai presus de orice, capabilă să gospodărească toate cârpelile pe haina destinului. Avea în vintre, dincolo de aparențele astea frugale, un sistem bine pus la punct. 1. Incubator; 2. Femeie (ușor prostuță); 3. Felină (tabieturile și instinctele) în călduri (masa și frecușul). Îi plăcea mai presus de orice să-ți tatueze pe buze vocabule neînțelese: erotism. moderat. cur alb. regulat. sfârc… De obicei ignoră (uită) biografia (Α și Ω), dar cu 39 de ani viața i pare o bestie iar ea un geniu. Cylon (el) vrea să găsească prin canapelizare exemplară calea propriei lui vindecări, să-și umple vidul interior printr-un fel ciudat de identificare cu pasiunile altora, nereușind decât după eșecul cu subiecți umani să-și încorporeze substanța mentală a unei pisici. În satul bizar în care-și face experiențele (mendrele), îl cunoaște pe Antoine, respins de soția lui, Yezebel, mamă sălbatică ce-și închide copiii într-o cușcă spre a-i feri de primejdii. Cylon sfârșește prin a-i lua locul barcagiului La Gloïre (sic), plătit de săteni să se rușineze în locul lor. Cylon e un suflet liber, adică nebun. Scrie simplu, trăiește profund, moare cu stil în fiecare zi. Cylon e Yezebel, Cylon vrea iubire, Cylon vrea promenade, Cylon vrea patinoar, Cylon vrea flori, Cylon vrea apă, Cylon are nuferi, Cylon se stinge văzând cu ochii. Cylon mai are de spus, așteaptă doar… gâtuit de secvențe, Cylon pare să existe doar într-un stadiu imital, între opțiuni posibile și imposibile. Cylon a avut azi una din puținele revelații care-i încălzesc la foc mic respirația: după Suflete moarte, Sisif doare și mai tare… cel puțin pentru cei cu conștiință (sic). Dar nu-i nimic, există și mâine, mereu există și mâine, chiar dacă nu și reluări. Cylon o va întâlni pe Yezebel în același loc, departe de ochii curioși și holbați ai secretarelor (?). Îi va prinde ușor mâna, de acolo de subt pernițe, cum îi place ei, o va palpa lacom dar potrivit și îi va da în alb o asigurare de viață: „Stai cuminte, găina cârâie la fel în toate limbile. Statul la coadă ține de cald. Câinii de afară mor striviți cu ușa. Mădularele sunt așijderea de scârbavnice. Mamele la fel de isterice. Copiii la fel de riscanți. Lumea e cu susul în jos și cu josul în sus iar Isus Cristos știe cel mai bine ce-i trebuie unei femei, pentru că atunci când ții dușul mai jos, vine duhul sfânt și te face fericită…”