EA: S-au asezat la o terasa si m-au trimis inapoi la masina sa-mi recuperez portofelul; zapacita si nauca, imi uitasem geanta cu totul. Traseu destul de necomplicat, cu cateva volute, smulgere rapida de acte si identitati profane de pe bancheta din spate si confuzie totala. Stau in mijlocul strazii si-mi dau seama, previzibil, ca nu stiu sa ma mai intorc, ca ei ma asteapta si poate se vor speria, ca telefonul l-am lasat pe masa lor, langa ceasca de cafea inceputa, ca vine seara si, peste toate, mai incepe si sa ploua.

Promotie de ciocolata pe strada; primesc doua portii, nu stiu de ce, probabil am zambit frumos si cazut-din-luna; musc cu disperare din prima tableta, dintii patrund carnea tare de ciocolata neagra si ajung la miezul tandru de menta. Mi se intinde o a treia bucata; un chip ascetic ma indeamna, intr-o frangleza irezistibila, s-o iau, par mancatoare profesionista de ciocolata.

Stie ca m-am pierdut, ma ia sub umbrela lui, imi prinde bratul cu fermitate, imi da telefonul lui; trimit un mesaj ca sunt ok si ca ne intalnim la hotel, sa nu ma astepte. Merg hipnotizata langa el, fara sa inregistrez nimic din ceea ce vad sau se perinda pe langa mine. Imi vorbeste intruna, tonul lui cald si sacadat imi usuca ploaia din par. Coboram trepte, intram intr-un loc cu lemn cafeniu si lumina difuza, cu un fado care imi sparge pojghita de la primele acorduri si-mi comanda vinul; stie exact ce vin imi place, imi spune, se vede in culoarea ochilor mei, in maxilarul inclestat, in pielea bronzata, in muschii vii ai bratelor.

Se uita la mine clar, cu seninatatea si directetea si fericirea barbatului care se indragosteste; simt asta si-mi plec privirea, nu am mai vazut asemenea ochi si asemenea sinceritate de-o vesnicie, nu mai stiu sa ma descurc cu frumusete si firesc. Toate atingerile lui sunt calme si blande si transmit ca avem, practic, toata noaptea inainte, toata viata inainte; si-mi spune ca sunt foarte frumoasa, ca, probabil, curg ca o ciocolata onctuoasa topita la foc mic. Cuvinte cantate cu langoare portugheza mai strapung din cand in cand vraja si-mi aduc aminte unde sunt. Imi clatin capul uneori si cred ca visez, dar e mana lui calda langa mine, e paharul cu vin, ciocolata care capata forme moi de la atata ardoare muta. Ma prinde usor de cot si ma duce acasa si nu pot sa ma impotrivesc.

Unde naiba esti ? Si cum te cheama ?