EA: Am vazut odata brate sfartecate intr-un accident; vene sfasiate si pulsande, imprastiindu-si ultimul sange pe iarba; piele delicata murinda; priviri din ce in ce mai stravezii, din care viata disparea ca si cum n-ar fi fost niciodata. Am vazut moartea si totusi mi-e frica. Mi-e frica de cate ori se lasa intunericul; mi-e frica de demonii din mine, care ies pe strazi si pe care nu-i mai pot controla dupa ce vine noaptea. Mi-e frica sa-mi inchid pleoapele si stau cu privirea tintita in albul peretilor pana dimineata. Mi-e frica sa respir, am uitat cum e sa tragi aer in piept si sa-l lasi in voie afara. Si doare tot, cateodata, tot ce poti face e sa inchizi usa cu o mie de lacate si sa nu mai stii de nimeni, ca si cum ai avea o boala incurabila si incerci sa-i protejezi pe cei din jurul tau.

Ma uit mereu la oamenii de langa mine si recunosc privirea haituita, privirea angoasata si stiu ca suntem multi, doar ca ne prefacem ca nu ne stim; ca nu ne cunoastem; ca suntem teferi si ok. Priviri in gol, priviri obosite, priviri care incearca sa lase urme pe geamul metroului, pe bordura trotuarului, in oglinzile din restaurante, oriunde. Sa se dezbare de tot ce e rau si amenintator.

Azi doare tot; ma gandesc la tine si stiu ca nu mai esti demult, ca oasele tale probabil sunt deja descarnate si asteapta sa se faca pamant. Ma gandesc ca in ziua in care am aflat ca ai murit am fumat si am vrut sa dispar. Imi amintesc zambetul tau larg si fara rezerve si vorbele tale bune. Ma incalzeste blandetea ta care s-a imprimat in amintirile mele, care mi-a imbibat atatea nopti de singuratate. E un text haotic, dar este pentru tine. Azi m-am gandit mult la tine si vreau sa stii.

http://www.youtube.com/watch?v=pudOFG5X6uA&feature=related