EA: Eu, lucia, declar pe propria raspundere ca:
- nu am niciodata varsta din buletin; s-ar putea ca, uneori, seara, sa citesti batranete in ochii mei si dorinta de neantizare; s-ar putea ca, uneori, dimineata, sa nu faci fata efuziunilor si rasetelor si poftei de viata. Nu pot sa-ti garantez o paritate tinerete/batranete, dar iti asumi si tu niste riscuri, nu?
- inca dorm cu sticlele de apa langa pat si, probabil, o voi face toata viata; nu-mi cere sa beau din pahar, te rog, e peste puterile mele. A, nu am pat, doar o saltea mare pusa in mijlocul camerei, unde eu ma simt foarte acasa. In asternuturi, s-ar putea sa dai mereu de carti, creioane, ciocolata, coji de portocale, servetele sub perna etc. E mereu dezordine, dar e mereu curat.
- am destul de des cosmaruri; daca incep sa tremur sau sa tip sau sa plang in somn, tot ce trebuie sa faci este sa ma tii strans in brate. Imi revin imediat ce simt caldura. O sa stau o vreme inclestata de tine, probabil, dar o sa incerc sa nu te stresez prea mult. Si nici carentele afective n-o sa incerc sa mi le repar prin tine, asta e treaba mea, trecutul meu, incerc sa te tin departe de tot.
- sunt destul de aiurita; o sa ma intorc de multe ori din drum ca am uitat lucruri, gazul aprins, cheia in usa sau usa deschisa, o sa ma impiedic pe strada, o sa te sun chiar si cand nu de tine vroiam sa dau etc. Te descurci, esti baiat mare.
- sunt nehotarata si labila (dar nu in aspectele importante, doar in flecustete): o sa ma razgandesc de mii de ori inainte sa decid unde plecam, daca plecam, s-ar putea sa vreau sa ma intorc din drum, sa schimb biletul de avion, sa anulez hotelul etc. Dar reactionez bine la argumente, fii persuasiv.
- imi place mult sa merg si sa vad; o sa plecam cat de des o sa putem in orasele faine, departe, unde eu o sa ma extaziez ca o retardata si o sa fiu foarte fericita; o sa intru din senin in vorba cu oamenii si ei or sa ma placa. Va fi foarte frumos, iti promit.
- am perioade cand nu o sa scot nasul din carti (acum mi s-a pus pata pe scris, trebuie sa ma incurajezi, pana vineri am de trimis un eseu), dupa care o sa declar ca urasc fictiunea si ca vreau niste viata adevarata prin vene. Si-o sa te tarasc dupa mine sa cautam ceva viata, pe undeva.
- imi place sa fac dragoste, intruna, daca se poate, numai cu tine, definitiv. Imi place sexul semantic, adancit, experimentat pana la ultimele limite. Dar esti ludic si tu, ne vom descurca.
- urasc prostia, o sa sar in tavan de multe ori, s-ar putea sa ma cert cu cretini pe strada, sa ma bat cu unii, sa fiu acuzata ca sunt agresiva etc. Ar fi bine sa ma iei pe sus, daca sunt cu tine. Daca ajung cu vanatai acasa, te rog sa nu ma culpabilizezi, nu pot fi altfel.
- vara, imi place berea, iarna, imi place vinul rosu, tare, sec. Nu-mi aduce flori, adu-mi mereu o sticla de vin frantuzesc sau chilian (multumesc).
- imi place cafeaua (o sa-ti devoalez, intr-o zi, simbolistica asta speciala a cafelei); s-ar putea ca la 10 seara sa pun ibricul si sa fac o cafea doar ca sa miroasa a casa si bine; sau la doua dimineata sa ma gasesti pe balcon, adulmecand o cana colorata cu dungi si ascultand orasul. O sa vin in pat, de multe ori, mirosind a cafea, pentru ca imi frec pielea cu granulele aromate, pana la sange, sa ma trezesc.
- sa ai mereu o ciocolata ascunsa undeva, te rog; mai am caderi de glicemie si trebuie sa-mi dai urgent ceva dulce.
- toata viata mea e o lupta perpetua sa raman verticala, inocenta, calda cu oamenii, altruista. Nu stiu daca-mi iese, dar ma straduiesc sa fiu un om bun si onest.
Iti mai zic si maine; ma iei?
Aug 23, 2010 @ 22:39:39
iti citesc “blogul” de curand, mi l-a deconspirat un prieten:P. e o bucurie si o mare liniste, mi-ar placea sa am o carticea cu foi galbene cu scrisurile tale, sa nu mai fie nevoie sa intru pe net si sa o adulmec in liniste, cand am chef. imi vine sa-ti urez ceva, dar mi se pare de prisos. Iti doresc totusi o noapte cu ploaie, cand toti oamenii decenti fug si se ascund pe sub umbrele si doar tu te bucuri sa intri cu sandalele aproape desfacute prin baltoace, stropita pana sus. si nu stiu cum iti suna tie asta, eu, candva, am fost nebuneste de fericita asa, deci e de bine:)
Aug 24, 2010 @ 04:28:06
hei! multumim ca ne citesti! suntem, de fapt, doi-pe-un blog (doar ca EL a tot avut treburi, iar EA a tot avut de spus). O sa fie si o cartulie intr-o zi, da, cu foi chamoix (mi-ai dat o idee), dar, sper eu, cu alte scrisuri, mai bune si mai lucrate.
Si gandul cu ploaia este frumos, eu pe ploaie sunt mereu fericita…multumex! 🙂 (EA)
p.s. eve, nu e niciodata de prisos sa urezi ceva, oamenii au mare nevoie sa auda lucruri bune; cel putin, eu am mare nevoie de asta, am obosit de sordid si urat…
Aug 24, 2010 @ 23:12:04
EA! iarta-ma, stiam ca e un blog de doi, pe mine m-au entuziasmat ultimele tale posturi. dar mi s-a parut foarte frumos ca ai precizat cum stau lucrurile, intelegi tu (si EL) de ce. eu o sa raman pe-aici pana apare cartulia, pe care, fara multe vorbe inutile, chiar o astept. si da, nu e de prisos, desi cunosti si tu, de multe ori e in vant. iar sordidul si uratul…stiu stiu, dar ce frumos ca sunt oameni, locuri, momente, care te fac sa uiti. cred ca toata smecheria e sa nu astepti clipa de clipa momente de bucurie, doar sa stii sa le intelegi si pretuiesti de-a binelea atunci cand apar, fara sa o iei razna pentru ca se intampla mult prea rar. iar eu cu siguranta scriu aici niste banalitati pe care tu le stii deja:)
nu gasesc cuvinte sa-ti descriu ce minunat mi se pare ca scrii/scrieti asa.
Aug 25, 2010 @ 11:19:33
multumim! (EA)