EA: ar putea fi ca si cum:

*un nebun ti-ar intinde intr-o zi un pahar plin cu boabe de orez, tu le-ai varsa pe masa din bucatarie si, imprastiate pe lemnul concret, sub magia focalizanta a unei lupe, ti-ar revela cu voluptate o poveste, una crancena si atroce despre realitate si contingent, despre constiinta si existenta in exces. De cate ori retragi lupa, boabele redevin benigne si cuvintele microscopice se pulverizeaza in neant, construiesc un vid semantic plin de tacere, proteine, glucide si lipide. Dar te reintorci cu lupa, mereu si mereu, ti se face greata si frica viscerala si  stii ca trebuie sa maninci boabele, sa devorezi in devalmasie realitatea si existenta lor, care sa-ti sustina propria existenta si inutilitate.

*ai prinde intr-o zi un gindac, l-ai pune sub un clopot transparent si l-ai analiza cu disperare pina orice contur de regn, de specie, s-ar volatiliza. L-ai scoate perfect hipnotizat si i-ai infuleca mai intai capul, care-ti va crantani acut intre dinti, apoi corpul gelatinos si dulceag; ai fixa apoi intre degete stiloul pierdut al lui Kafka si ai da afara animalul, care ar capata corporalitate si existenta din violul cernelii negre si vinovate asupra foii imaculate de hartie.

*ti-ai smulge eul cu dintii, i-ai scoate ochii cu un fier inrosit, apoi l-ai arunca insangerat sa se izbeasca de peretii duri si aspri ai celui mai viclean labirint. Peretii s-ar transubstantializa, cameleonici, ar schimba palpabilul caramizii cu versatilul sticlei si cioburi uriase s-ar infige in corpul eului tau orbecaind tot mai disperat si sangerand de moarte, dar traindu-si propria disparitie in forma celei mai tangibile realitati, intr-un paroxism de senzatii si perceptii catastrofice.

*Casandra ti-ar ciocani intr-o zi la usa, inopinat, ti-ar declara ca ti-a vazut fotografia in ziar si s-a indragostit fulgerator de tine si ca tot ce-si mai doreste este s-o tii aproape, sa-ti susure in ureche, pana la sfarsitul eternitatii, profetii peste profetii, in care se amesteca prieteni de-ai tai, precum Absurdul, Inutilul, Existenta, Realitatea, Mlastina, Aglutinarea, Gratuitatea. Si dragostea voastra va sfarama timpul.

*o poza veche si patinata ar cadea intr-o zi dintr-o carte pe care n-ai mai deschis-o de 33 de ani, si-n camera ar mirosi brusc a moartea celor fixati pe hartie ca intr-un insectar fara rost, a moartea unui moment de poate-fericire perpetuat in multe alte momente de disperare si inutilitate; si dusumeaua ar tresari sub dusul rece si violent si te-ar renega, furioasa.

*nici macar iubirea nu ti-ar mai infuza sens si te-ai simti tot mai singur si lucid.

*l-ai trimite pe Godot dupa tigari si el, culmea, s-ar intoarce fluierand vesel “Some of these days you’ll miss me, honey” si ti-ar mai da si restul numarat cu precizie beckettiana. Apoi s-ar aseza intr-un fotoliu, si-ar turna un pahar de porto si ti-ar spune, complice: “pune mina si scrie o carte, povesteste o aventura. Ar trebui ca ea sa fie frumoasa si dura ca otelul si ar trebui sa-i faca pe oameni sa se rusineze de propria lor existenta”.

Pretext: Jean-Paul Sartre – Greata

http://www.youtube.com/watch?v=6uaQui2pEgc