EA: Am descoperit colectia de proza erotica a Institutului European cand eram in liceu si cand, oricum, nu aveam multe repere de acest gen; se mesteca pe nerasuflate, printre colegele mele, Sandra Brown, pe care am disecat-o la un cerc de literatura, sa ajungem la scheletul simplist si, desigur, de sorginte propp-iana, pe care se aseza apoi povestea cu happy-end, condimentata, ce-i drept, cu oaresce pasaje pe care, din lipsa altui cuvant, le numeam “erotice”. Dar pana n-am trecut prin Cele unsprezece mii de vergi a lui Apollinaire, prin Tereza filozoafa (Boyer d’Argens) sau prin Gamiani sau Noaptea placerilor (Alfred de Musset), ajungand apoi la Sade sau la Pascal Bruckner cel din Luni de fiere, recunosc ca nu stiam mai nimic despre aceasta directie; chiar daca bifasem, ca mai toata lumea, Boccaccio, O mie si una de nopti, Apuleius si Sappho (ma impresionase mai ales aceasta din urma, cu erotismul ei de un rafinament si o intensitate lirica greu de egalat; dar asta este o alta discutie).

Am reluat Tereza Filozoafa datorita afinitatii mele cu totul speciala fata de  secolul XVIII francez; si pentru savoarea unei lecturi in care budoarul devine spatiul de desfasurare a apetentei spre filosofare, argumentare si rationament, atat de specifica acelor vremuri. Printre acuplari dintre cele mai originale si ciudate, printre anomalii si handicapuri sexuale, se strecoara mereu firul rosu al ideilor (se discuta despre suflet, natura, Dumnezeu, senzualitate, placerea simturilor, liberul arbitru sau raporturi de cauzalitate, cu aceeasi placere si devotament cu care se aduc ofrandele cele mai concrete trupului, nici un aspect al dualitatii umane nefiind, astfel, ignorat). Ecouri din Voltaire, Diderot sau Rousseau se simt peste tot.

Trama senzuala, ingrosat-sexuala, uneori frizand grotescul si absurdul, se tese din calugari perversi care promit sfintenia prin flagelarea tinerelor inocente cu propriul organ de reproducere, prezentat drept un venerabil cordon al Sfantului Francisc; din nobili care nu mai simt nicio placere a penetrarii, ci se masturbeaza cazuti in reveria si deliciile rafinate ale voyeurismului, in timp ce valetul se ocupa de doua tinere apetisante, iar cei doi masculi termina impreuna, coagulandu-si orgasmele; din batrani ale caror membre nu mai pot fi resuscitate decat prin contemplarea unor fese albe si fragede biciuite cu voluptate de catre o alta femeie, in vreme ce “protagonistul” isi tine cu o mana lornionul, caci nici vederea nu mai e ce-a fost, si cu cealalta ramasita inerta de masculinitate, scoasa cu mare greutate din mormantul simturilor tocite (mais ou sont les neiges d’antan?); din alti batrani a caror singura placere este sa aduca fete in camera, sa le dezbrace si sa le alerge amenintandu-le cu un snop de nuiele, iar dupa cele 4-5 ture in cerc sa se prabuseasca zguduiti de spasme, intr-un fotoliu; din himene atat de incapatanate, ca nici efortul conjugat al Clerului, Armatei, Justitiei si Finantelor n-a reusit sa le vina de hac si un teribil handicap devine, astfel, o sursa  financiara considerabila; din orgasme care nu se mai pot naste la vederea niciunei frumuseti pariziene, ci doar la auzul unei voci divine (iar cand bemolul se confunda cu becarul si apare micul falset, organul meloman intra in colaps si nu mai poate fi pus in actiune); etc.

Dar ceea ce ma va fascina pe mine, mereu, in acest gen de literatura, este bogatia sublima a limbajului si a eufemismelor (si-mi aduc aminte, involuntar, ce spunea odata Antoaneta Ralian despre provocarea de a traduce din Henry Miller si despre cercetarile asidue in cercurile cunoscutilor de varste mai fragede pentru a afla cuvinte si concepte noi referitoare la sex). Campul lexical cu referire directa la actul sexual si organele reproducatoare este inepuizabil (va las sa ghiciti care la ce se refera): “sarpe fermecat ce improasca venin”, “sageata de foc”, “lance”, “sulita”, “pivot”, “roua celesta”, “lastarul radacinii neamului omenesc”, “elixir”, “balsamul vietii”, “licoarea divina”, “stridie” etc.

Oare deliciile filosofarii ca preludiu/postludiu/interludiu mai intereseaza astazi pe cineva?

Boyer d’Argens – Thérèse philosophe

http://www.youtube.com/watch?v=eo4aO8LtUEw&NR=1