EA in Ea in ea in e in ….: stiu, sunt de acord, sperma este un fluid sacru; mai mult decat atit, am convingerea ironic-amuzata ca, daca celebrii Cavaleri ai Mesei Rotunde ar fi purtat fuste si s-ar fi infiorat sub stihurile trubaduresti, cautarea Graalului ar fi fost o formalitate; stim unde se afla Pocalul, stim consistenta si culoarea continutului, gustul si mirosul, dar nu putem arunca, asa, toata literatura Evului Mediu la gunoi. Si toata cautarea, tot frisonul, toata simbolistica? Ah, cit cinism… (gindesc despre mine).

Accept ca sperma este hranitoare, am auzit ca exista femei care-si numara cu acribie caloriile in ziua in care si-au programat o “cina” tarzie; stiu ca tenul e in delir si devine mai catifelat si mai suplu, stiu ca ar avea efect antidepresiv, cand nu se interpune latexul dusmanos (nu se stie daca ingurgitarea are aceleasi efecte, eu tind sa cred ca da, desi cercetatorii americani sau britanici nu au ajuns la o concluzie definitiva). DAR: nu-mi mai trinti in cap poncife, am obosit; nu-mi asocia efluviile de sperma cu contopirea, cu ingemanarea sufletelor, cu intimitatea dusa la extrem, cu perfectiunea imersiunii tale in mine; prostii… niciodata singuratatea si autismul nu sunt mai mari ca atunci cind te inghit. N-am de gind sa ti-l invoc pe Bataille fix acum, dar, pentru mine, moartea are gustul si mirosul tau, nu am ce face… Si-al celui de dinaintea ta, si-al celui de dupa tine… N-am auzit mai multe “te iubesc”-uri mincinoase ca in momentul fluxului seminal.

Stiu sa ghicesc in sperma, la fel cum stiu altii sa ghiceasca in cafea, in stele, in liniile din palma… Doar ca eu nu citesc decit trecutul apropiat si prezentul, in masura in care nu cadem de acord, de fapt, ca prezentul nu exista si nu ne contine decat in fractiunea de secunda in care ne vomita in trecut; trecutul continuu; si-atunci, firesc, singura dimensiune temporala valabila este trecutul asta nenorocit. Da, gust enorm si citesc monstruos amareala celor 50 de tigari fumate, prospetimea celor 12 kilometri alergati in parc, fragezimea celor douazeci-si-ceva de anisori consumati cu prudenta, navigati printre radicalisme si lucruri clare, oboseala existentiala a celor patruzeci-de-ani care nu prevestesc decit finalul apoteotic; inghit, si in  mine se scurg relicvele tuturor gindurilor si intentiilor crude, urite, egoiste, tradatoare. Imi inec papilele cu tine si te simt atit de departe, incit mi se pare si ciudat ca nu dispari, ca inca mai respiri din aerul meu si ca inca imi mai devorezi secundele pretioase.

Un singur lucru trebuie sa recunosc, definitiv: sperma noua te ajuta sa uiti sperma veche, intr-un joc sanatos de-a instinctul de conservare. (“Shhhhhh…intelectuala dilematica… taci si inghite… te iubesc!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”)

http://www.youtube.com/watch?v=k3Fa4lOQfbA&feature=related