EL: Privește-i conturul… când suntem 2, când suntem 3, când suntem singuri… Cineva te scrutează mereu de sus, din taberele aeriene cu cercetași amatori. Șiretul zace cuminte pe asfalt consumând tăcut trecerea aței pe pământ. Te-am văzut uneori pierdută printre magrebienii din Les Halles, măsurând cu pas șovăielnic distanța dintre a-ți lua și a nu-ți lua o înghețată. Alteori te-ai întors brusc și, deși am avut o vreme senzația că m-ai prins în cătare, m-am înșelat crunt. În ziua în care mi te-am făcut desktop am știut că în Le Parisien se întâmplase ceva grav. Mi-am imaginat că ai un gust sălciu în gură și asta te mai umaniza. Dar imaginația mea n-a ținut mereu pasul cu tine… zeci de centrifugi își vor fi consumat cursa nebunească, desuuri galbene și roz se vor fi scămoșat etern până să apuc a-mi aminti unde te-am lăsat. Cumva? Sau? Ești un număr, probabil prim, te divizi exclusivist. N-ai îndurare! Te numești Agathe și ai urmat aceeași școală primară din arondismentul VIII. Alix și Anouk te-au deconspirat inconștient în noaptea în care Christophe a avut primul său accident de motor. Când ai simțit primul spasm, bunica ta din Nivernais făcea tarte cu zmeură. Coincidența asta n-a dat de bănuit nimănui. Și totuși… insiști să-ți spui aiurea povestea, ai mers la psi, ai spus-o peste tot. Ți-a mai rămas doar un loc. AICI! Fii concisă!

Mă numesc Agathe, îmi plac singurătatea în doi și castanele coapte. În ziua în care mi s-a făcut poză, planam peste Apalași în căutarea unui rest de gând. Târziu, foarte târziu, m-am dumirit că Pompidou trăsese obloanele și că mi-era sete. Foarte sete. M-am ridicat încet, amorțită, în vreme ce în depărtare se auzea o flașnetă tristă. Bat în 30 și bascheții mă dor constant. Îmi place să adorm îmbrăcată, să visez falduri de mătase. Godisnowhere. În ziua în care mi s-a luat o poză, am știut că fotograful poate face orice cu mine. Mă numesc în continuare Agathe, îmi plac deopotrivă nimicul și paietele. Mi s-a părut că… ba nu. Ba da! Mi s-a părut că în femeie sexul corectează banalitatea, în bărbat – o agravează. Încă mă mai numesc Agathe și tind să devin o feministă de regn incert. Cândva voi îmbătrâni – o simt – și voi avea un epitaf indiferent. Știu însă sigur că dacă nu m-ai fi chemat Agathe, aș fi putut rosti, poate, o poveste cu final neașteptat… tu cine ești?