EA: Ar trebui sa-mi tai mainile; pentru mine, sunt cele care inmagazineaza fidelitatea in forma ei cea mai pura. Cand tu ai iesit din mine, pur si simplu refuzau sa schimbe conturul trupului tau cu altul, pur si  simplu refuzau sa se plimbe febrile in sus si in jos pe forme noi, cu alta piele, cu alta caldura, cu alt miros. Se impreunau la spate si taceau imbufnate, iar eu incercam sa maschez revolta asta cu buzele, cu umerii, cu picioarele. Unghii ostile cresteau brusc si se manifestau liber, singele si durerea celui nou erau pretul pentru o schimbare pe care, oricum, nu eu o planuisem, nu mi-o dorisem.

Intr-o zi, n-au avut incotro si l-au atins; pielea lui li s-a parut terna, plina de celule moarte si de defecte imperceptibile, pentru ca tinjeau dupa forme si texturi confortabile si deja memorate; s-au revoltat, din nou, dar macar au pus osul si au muncit. Mi-au tinut predici despre labilitatile mele, despre libertinajul meu de neinteles, m-au pus la colt si m-au stigmatizat, dar au recunoscut ca sunt fortate sa colaboreze. Am fost avertizata ca va fi o implicare formala, fara trairi, fara autenticitate, doar pentru ca nu au incotro si sunt niste anexe ale mele.  Mi-au pus in vedere ca prefera sa dea cu aspiratorul, sa spele vase, sa intoarca paginile din orice carte, sa care sticle de apa si pungi cu mere, sa scrie mesaje in miez de noapte si sa ma mingiie pe mine; da, s-au oferit sa ma mingiie pe mine insami cum nu au facut-o niciodata, cu atita atentie si daruire, cit eu sa nu mai simt niciodata nevoia sa aduc pe cineva nou in peisaj.

Au trecut multe-multe zile, iar eu si miinile mele inca nu am incheiat un armistitiu; ducem vieti separate, incercam sa nu ne deranjam reciproc, utilizam formule exagerate de politete si, in general, asteptam sa se intimple ceva care sa ne reconcilieze, pentru ca tinjim dupa tandrete si iubire.

http://www.youtube.com/watch?v=8eW0HJs_qtg