EA: e ca un intr-un film prost, dar se intimpla asa: astept sa se faca verde sa traversez si sa ajung la job; sunt usor in intirziere, am lenevit in pat atit de mult, incit am renuntat pina si la cafiaua mea bauta pe balcon (e trist, ma gindesc, nici nu tin minte ultima zi in care am iesit din casa fara cofeina de rigoare); ma uit doar in fata, vad Paul si inghit in sec; vad usa deschizindu-se si un individ care face o echilibristica delicioasa cu o cafia luata la pachet si cu o punga cu ceva; pune cafeaua pe trotuar, asteptind si el verdele la semafor, si scoate un grille-pommes (nu stiu altii cum sunt, dar eu, cind mi-e foame, scanez mincarea pe o distanta de citiva kilometri; iar deserturile cu mere ma scot din minti).

Masinile se opresc, putem traversa; ma uit cu jind cum tipul musca din grille-pommes si se apropie de mine; simt gustul bun de foetaj proaspat, untul care se topeste languros, merele dulci si zemoase inglobate intr-o chestie care-mi ia mintile; ne apropiem  unul de celalalt si-l lovesc in cap, scurt: il intreb daca imi da o muscatura. Se uita perplex la mine, nu zice nimic, imi intinde mincarea, iau o inghititura, ii zimbesc, ii multumesc si ma duc mai departe. Ramine timpit, uitindu-se in urma.

Ajung la birou si-mi fac urgent o cafia tare cu foarte putin lapte si cu un strop de zahar brun. Scriu citeva mailuri, raspund la niste telefoane si o sterg la Paul sa-mi cumpar trei grille-pommes, cele mai bune din viata mea.

p.s morala mi se pare urmatoarea: nu trebuie sa te bazezi niciodata pe generozitatea semenilor, este mai sigur sa-i iei prin surprindere si, sub imperiul socului, isi impart mincarea 🙂 (oricum, n-as fi incercat asta cu o femeie, niciodata).