EA: Ma trezesc in zgomot vag de cesti si biziit de espressor; stau citeva clipe intepenita, pina sa-mi dau seama unde sunt si cum naiba am ajuns acolo. Raze de soare se strecoara prin fereastra deschisa si incalzesc dusumeaua, vad paharele goale si patura din mijlocul casei si, incet-incet, se cristalizeaza imaginea orelor trecute.

Am ajuns la tine plinsa si obosita, sfirsita, gata sa-mi dau duhul, dupa ce batusem zeci de stradute sa mai las din nisipul din mine, sa nu-ti murdaresc casa; te-am rugat sa nu ma intrebi nimic, doar mi-ai intins patura moale pe jos si citeva perne mici, colorate, mi-ai dat cafea fara cofeina, apoi ai strivit menta si gheata si mi-ai facut un mojito; mi-ai masat timplele contractate cu povesti despre dune de nisip si beduini, camile si expeditii in desert, iubirile tale uitate prin Maroc si Tunisia, femei cu suflet cald si rabdator, care n-au vrut sa plece, in timp ce tu n-ai putut sa ramii; mi-ai spus, uitindu-mi-te in ochi, ca statul pe loc te omoara, ca lumea e prea mare si timpul e atit de putin; mi-ai povestit despre copiii morti fotografiati in santuri, despre durerea si tristetea lumii asteia in care ne zbatem, ti-ai dat seama imediat ca ma doare si te-ai intors spre perfectiunea serii in doi, cu liniste si caldura, cu afectiune si empatie. Ai pus muzica si mi-ai mingiat suvitele de par, te-ai plimbat cu doua degete, indelung, pe traseul delicat al oaselor mele si mi-ai sarutat palma stinga…

Dar e dimineata din nou, e soare si totul s-a curatat de teama; azi e frumos. Ma ridic si ma duc la geam; nici nu stiu cind apari cu camera in mina si incepi sa-mi faci poze, in lumina pura si usoara care se prelinge din dimineata asta neasteptata. Te las sa-mi invadezi corpul, pielea, muschii, parul, ceafa, talpa piciorului, lobul urechii adormite, dar imi feresc intruna privirea; si tu stii si exact asta vrei; vrei sa ma iei si sa ma intinzi pe  un perete de hirtie, vrei sa intri in mine in modul cel mai intim, in care n-am mai lasat pe nimeni, niciodata (asta a fost prima fraza pe care mi-ai spus-o, cind ne-am intilnit: “ma lasi sa-ti fotografiez ochii?”). Privirea ta scormoneste, camera munceste intruna si jocul devine agresiv; il opresc cu un strigat de revolta, infasurindu-ma in draperia ta de casmir, ridic bratul si-mi acopar la timp fiinta de ochii tai iscoditori si lacomi.

Daca mi-ai fi vazut privirea, in dimineata aia, ai fi cazut fulgerat; eram gorgona si erinie, n-o sa stii niciodata sa-mi fii recunoscator ca te-am salvat de mine;  ma gindesc la tine din cind in cind, iti vad citeodata fotografiile si ma bucur, pentru ca ma duci cu tine prin lume si-mi spui mereu povesti, in gind.

http://www.youtube.com/watch?v=lmedUYweUko