EA: Ma trezesc in zgomot vag de cesti si biziit de espressor; stau citeva clipe intepenita, pina sa-mi dau seama unde sunt si cum naiba am ajuns acolo. Raze de soare se strecoara prin fereastra deschisa si incalzesc dusumeaua, vad paharele goale si patura din mijlocul casei si, incet-incet, se cristalizeaza imaginea orelor trecute.
Am ajuns la tine plinsa si obosita, sfirsita, gata sa-mi dau duhul, dupa ce batusem zeci de stradute sa mai las din nisipul din mine, sa nu-ti murdaresc casa; te-am rugat sa nu ma intrebi nimic, doar mi-ai intins patura moale pe jos si citeva perne mici, colorate, mi-ai dat cafea fara cofeina, apoi ai strivit menta si gheata si mi-ai facut un mojito; mi-ai masat timplele contractate cu povesti despre dune de nisip si beduini, camile si expeditii in desert, iubirile tale uitate prin Maroc si Tunisia, femei cu suflet cald si rabdator, care n-au vrut sa plece, in timp ce tu n-ai putut sa ramii; mi-ai spus, uitindu-mi-te in ochi, ca statul pe loc te omoara, ca lumea e prea mare si timpul e atit de putin; mi-ai povestit despre copiii morti fotografiati in santuri, despre durerea si tristetea lumii asteia in care ne zbatem, ti-ai dat seama imediat ca ma doare si te-ai intors spre perfectiunea serii in doi, cu liniste si caldura, cu afectiune si empatie. Ai pus muzica si mi-ai mingiat suvitele de par, te-ai plimbat cu doua degete, indelung, pe traseul delicat al oaselor mele si mi-ai sarutat palma stinga…
Dar e dimineata din nou, e soare si totul s-a curatat de teama; azi e frumos. Ma ridic si ma duc la geam; nici nu stiu cind apari cu camera in mina si incepi sa-mi faci poze, in lumina pura si usoara care se prelinge din dimineata asta neasteptata. Te las sa-mi invadezi corpul, pielea, muschii, parul, ceafa, talpa piciorului, lobul urechii adormite, dar imi feresc intruna privirea; si tu stii si exact asta vrei; vrei sa ma iei si sa ma intinzi pe un perete de hirtie, vrei sa intri in mine in modul cel mai intim, in care n-am mai lasat pe nimeni, niciodata (asta a fost prima fraza pe care mi-ai spus-o, cind ne-am intilnit: “ma lasi sa-ti fotografiez ochii?”). Privirea ta scormoneste, camera munceste intruna si jocul devine agresiv; il opresc cu un strigat de revolta, infasurindu-ma in draperia ta de casmir, ridic bratul si-mi acopar la timp fiinta de ochii tai iscoditori si lacomi.
Daca mi-ai fi vazut privirea, in dimineata aia, ai fi cazut fulgerat; eram gorgona si erinie, n-o sa stii niciodata sa-mi fii recunoscator ca te-am salvat de mine; ma gindesc la tine din cind in cind, iti vad citeodata fotografiile si ma bucur, pentru ca ma duci cu tine prin lume si-mi spui mereu povesti, in gind.
Alteritateindoi's Blog 
May 11, 2011 @ 19:42:16
Mi-e ciuda ca l-am lasat sa ramana cantonat ca un bacil tuberculos, ca m-am lasat sa fiu gura de aer proaspat cand mainile ii tremurau a cuba libre , minute si ore in sir stand in mansarda lui, cu simturile oflactive reduse la tacere, cu incapacitatea de a articula pana si cele mai simple cuvinte, cu trupul lui care il domina pe al meu, amestec vital de substante, inevitabilul strigat de nebunie, fara cuvinte, venind din centrul cel mai primitiv al sufletului lui….iar eu eram acolo, cauza si scop, stare de natura si deznodamant, metoda si finalitate, individualitatea lui statea in modul in care ma absorbea ca sa ma pulverizeze apoi in toata fiinta lui.
Mi-a spus din prima zi …”Eu pot sa dau totul, si vreau sa dau totul. Insa de nu as primi aceeasi intregime inapoi, ai arde numai tu”.
Dar el nu stia ca numele meu , in povestile arabe, este o pasare inrudita cu phoenixul. eheeee, domnul meu. flacara mea e albastra. blue, very blue.
M-am trezit intr-o seara, cand alveolele mele inca respirau fiecare act pasiv de expiratie al lui, si nu am mai inchis ochii, am vrut sa imi ramana pe retina imaginea, stiam ca intr-o buna zi o sa-mi iau fulgii si o sa ii las servetelul semnat ” Baby, nu pot fi cele 2 versuri din ultima stofa a poeziei tale, nu pot fi ‘prietena in tacere scufundata’ “….
Ce circ mi s-a parut zilele care au urmat. Iar eu nu puteam sa-mi pun pene si clopotei si sa jonglez ca el, nu puteam sa ies prin trapele din podea, nu puteam sa fac scamatorii. Adica nu vroiam. Si ce zic eu, circ, circul e un lucru serios!
O sa vina si ziua evaporarii, diminetile eliberatoare, porii deschisi si sufletul usor.
In definitiv, cel mai important e sa traiesti… as honest to yourself and to others as you can. Beauty is truth and truth, beauty.
Inchei cu Pauline Croze. perna docila. pleoape plapuma.
A light heart and heavy luck, dear Alteritate !
May 11, 2011 @ 21:11:21
a desenat o luna plina si a umplut-o, punct cu punct, cu galbenul cel mai pur si translucid, imprumutat dintr-o poveste egipteana cu isis si osiris. si-a lasat epiderma insingerata de furtuni de nisip infiorator de imaginare. a inspirat si a dat drumul celui mai larg tipat din istoria fonetica a tipetelor. nb