EA: iz brusc si intepator de furtuna; vint descreierat violentind o fereastra, zgomot de sticla sparta si ploaie de cioburi stralucitoare revarsindu-se de la etajul 8, peste ea. Sta perplexa si musca voluptuos din arsura care-i sfisie gitul; isi simte singele clocotit curgind ca un riu cu multi afluenti, spre mare. Si, cum, asta a fost tot? Doar atit? Acum, pe trotuar, se termina? De ce? Si mai ales, ce dracu’ a facut cu viata ei? Unde este povestea, povestea aia care trebuie sa-i curga prin fata ochilor fix acum, in seara asta nenorocita de vara?
Povestea curge, are mii de protagonisti, dar ea nu se regaseste in niciun chip; e doar o insiruire de fizionomii straine pe care si le-a apropriat, in ani de zile de scotocit fascinant prin ferestrele si prin vietile altora. Femeia care-si tine capul in miini, fixind un telefon care vibreaza, cu ecranul luminos, atit de aproape si atit de departe de fiinta ei; copiii tirindu-se pe covor si dirijind masinute; cei doi batrini care se tin de mina, in bucatarie, la lumina galbuie a lampii care atirna din tavan si ascunde in clar-obscur regrete si temeri si bucuria de a fi fost impreuna o viata; zeci de trupuri inclestate, scuturate de spasme si placere, spionate mereu prin infinitele ferestre de vizavi, cu care naiba stie ce s-a mai intimplat, odata coborite dintre asternuturi calde; furie si stupoare, nervi si strigate, cani strivite de pereti in toate casele pe care le-a invadat, vizual, in toti anii astia; carti cu cotoare si titluri descifrabile, in sute si mii de rafturi pe care si-a plimbat privirile curioase, facind supozitii si jucindu-se de-a scenariile culturale; mii de cadre cu filmele altora, cu dialogurile altora; momente de fericire sarbatorite cu fast si ceremonial, la care a luat parte, din umbra obiectivului ei; muzica altora, atingerile altora, caldura trupurilor altora; experientele altora, invadate de voyeurismul ei, practicat cu obstinatie, ca surogat la ceea ce ar fi trebuit sa fi fost viata ei.
Si-acum, gata… o vor identifica, o vor inchide intr-un sertar rece pina sa constate ca nici macar nu are cine sa-i ridice trupul inutil. Vor intra in casa ei cu peretii tapetati si murdariti cu destinul tuturor necunoscutilor culesi in drum si nu vor intelege nimic. Asta este tot, asta este panoplia ei.
Se scurge incet pe trotuar, isi atinge gitul si-si priveste uimita degetele stacojii; asta trebuia sa fie viata ei, calda si rosie, parasind tacut si resemnat adapostul bizar al trupului sau; suride: rapusa, pe strada, stupid, de o fereastra; traseu coerent si egal cu sine insusi, pina la capat.

http://www.youtube.com/watch?v=Tth8hWcrZM8&feature=related