EA: se da naratorul, care nu se doreste o instanta omniprezenta si omniscienta, ci se revendica, mai degraba, cu orgoliu, din niste Fred Vasilescu,  d-na T. si Stefan Gheorghidiu contemporani (amestec adecvat si in proportii perfecte de animus si anima); se da si povestea, ca potentialitate plenara, autentica, din carne si singe livresti, din semnificat si semnificant; se face un casting pentru personaje: vor fi doar doua, personaje feminine construite din subtilitati, nuante, complexitati, complexe, paradoxuri, chintesente, deliruri, excese si excrescente afective, ca in viata (ne dorim, toti, o naratiune veridica, viscerala, traita, filtrata si expulzata responsabil in universul inchis intre doua coperti tiparite pe cretat de 250g, lucios, cu policromie pe fata, plastifiate mat si cu un lac selectiv discret suprapus pe titlu).

Si naratorul incepe sa se joace; scrie un prim capitol, cu personajul A; incepe un al doilea capitol, cu personajul B; povestea se complica, personajele ii cer sa relationeze unul cu celalalt, sa se lupte, sa se anuleze reciproc, sa se excluda, sa se muste, sa se zgirie; dar naratorul se incapatineaza sa le pastreze in capitole separate, clare, bine delimitate, sa le lase sa se dea cu capul de peretii de hartie, sa tipe dupa libertate, poate, dupa nevoia de delimitare, poate, dupa atentia si anticalofilismul lui exclusive; povestea continua sa se depene, monotona si constanta in firescul ei, dar nu admite doua personaje principale; naratorului nu prea ii pasa, incearca sa le dedice – si lui A, si lui B –  aceeasi atentie, acelasi devotament, acelasi numar de pagini, acelasi numar de semne, tot atitea virgule si, mai ales, tot atitea puncte de suspensie.

Si A, si B se lupta pentru suprematie, intr-o incercare justificata de restabilire a firescului auctorial; fictiunea nu le mai incape pe amindoua; naratorul asta ar trebui sa taie nodul gordian si sa-si sacrifice un personaj, tot universul tipa dupa asta, dar el se complace, impasibil, sa jongleze cu amindoua si sa le pastreze in lumea distorsionata si fara reguli pe care a creat-o din cuvinte. Doar ca, intr-o zi, intr-un acces de furie si de nevoie de concret, personajul B se hotaraste sa muste mina care l-a creat si sa fuga din fictiune, golit si despovarat. Si povestea, care ar fi trebuit sa se autointretina doar cu naratorul si un singur personaj, se transforma in pulbere de stele si se autoanuleaza, refuzindu-si finalul fericit si senin care i se pregatise.

Cita luciditate, atita drama, zicea bine cineva… NU ?????

http://www.youtube.com/watch?v=Ifq4bYZnYrc