[EL] Da, Allison, am încărunțit. Am avut un fel dubios de-a orbecăi – fără prea multă durere – pe tumultosul drum al vieții. Ca o socialistă împuțită și cosmopolită mânată de idealuri reformiste. Pardon de vorbă mare, haha! Conrad, Melville, Defoe… bag pula-n ei de navigatori delicați. Oceane închise între coperte ca niște turme de leoparzi înduioșați cu zahăr cubic. Când ceva e super controversat, dragă Allison, nu putem spera ca cineva să spună adevărul. Putem… da. Putem eventual trage nădejde să spunem cum am ajuns la poziția aia. Înțelegi? Pot de pildă să-ți spun cum am ajuns eu aici, la masa asta cu tine, cum de stau în stânga ta, cum de țin paharul cu toate degetele… dar nu-ți pot spune DE CE stau, acum și aici, cu tine. Te-aș minți. Și te-aș minți atât de bine încât nici n-ai ști ce te-a lovit. Poftim? Ce spui? Nuuu… sigur că nu. De Beauvoir nu e un model de urmat. Haha. Vorbești de parc-ai fi trecut pe la slujba de duminică în furou. Nu, nu glumesc. Revoluția ta trebuie să înceapă de jos. Știi tu: grassroots! Ce zici? Da, sigur, drogurile sufocă energia revoluționară a omului tânăr. Dacă faci asta, de exemplu TU (!), vei avea doar tripuri cu femei educate înamorate lulea de bărbați distanți, logodiți și, în cele din urmă, inferiori. Ce faci, heeei nu te prosti! De ce plângi? Da, Allison, am încărunțit anticipat și mi-am luat adio de la cursul meu de astronomie. Poftim? Uhhm și da și nu… Da, aș zice că universul e mai mic văzut cu ochiul liber. Nu, iarba-i OK. Hai mai bine s-ascultăm Bozulich și să ne futem. Some people never change… [http://www.youtube.com/watch?v=a1CUjYIHuEo]