EA: hai sa-ti povestesc eu, succint si melodramatic, cum s-a intimplat: zile intregi m-ai purtat in tine; parfumul iti ramasese atirnat de olfactiv ca un cearsaf alb intins la soare, pe o straduta varateca din Roma; gustul iti scormonea memoria afectiva si valuri dupa valuri de amintiri involuntare te dadeau cu capul de peretii cenusii ai realului; tactil, lucrurile pareau mai simple, pentru ca inchideai ochii si-ti imaginai pielea mea, soldurile vii, coastele vibrante, iar mainile modelau pe conturul familiar trupurile din argila pe care le intilneai, sporadic.
Nu stiu daca sperma a tisnit prima; sau, poate, sunetele; sau poate au iesit din tine simultan. Aerul s-a congestionat brusc si consoanele si vocalele au ramas suspendate si nude, solide si palpabile, formind numele meu; fata a numarat perplexa sunetele si, nu, nu ieseau la socoteala, numele ei era prea mic sa le cuprinda pe toate; la dracu’, nici macar consoanele nu era dure, curgeau ca vocalele, palatalizat si lichid, si desenau tesatura fulguranta, calda si luminoasa din care ma intrupam eu, odinioara. Ai vrut, poate, sa-ti musti limba si sa-ti inghiti, vinovat, singele, sa aspiri constructul sonor care te-a tradat, dar pina si tu ai ramas nemiscat, fara sa intelegi nimic, cu un cadavru afectiv perfect intr-un dulap care nu se va inchide niciodata cu cheia; ai vrut, poate, sa-ti aprinzi o tigara si sa-ti dai timp de reflectie, dar ai strivit-o precipitat de pielea bratului, pentru ca fumul desena, in rotocoale ludice, aceleasi silabe de care-ti era frica; erzat – ar zice, dind din cap, prietenul meu recent, Franz Biberkopf, erzat pina la moarte, varianta perfecta cind ti-e frica sa recunosti, sa revendici, sa musti si sa iei; varianta pentru lasi refugiati in fictiv; varianta pentru pupile si papile si suflete goale de solar; varianta comoda si fara electrocutari; varianta comuna.
“Erzat”, iubitule, invata cuvintul.
Alteritateindoi's Blog 