EA: cind ma gindesc la carnea ta, imi las unghiile sa creasca; le excit in fiecare zi cu povesti fantasmagorice care le fac mai ascutite, mai rigide, mai taioase si mai pofticioase; date cu lac transparent ca fluidele varsate de corpul meu intreg si frumos, isi sug violenta latenta din mine si stau la pinda. Cind ma gindesc iar la carnea ta, imi ascut dintii: albi, transparenti, puternici, carnasieri si devoratori, inconstienti de forta lor intrinseca, stau cuminti, inecati in saliva autosuficienta si neutru-calina si numara secundele pina la implozia exhaustiva si dionisiaca. Atunci cind ma gindesc la carnea ta, din nou, imi domesticesc suvitele castanii si le fortez sa creasca, supuse, muiate in picaturi parcimonioase de vin rosu, in lumina filtrata de storuri de lemn, vara, sau in lumina inecata si taciturna de dimineti-de-iarna care nu se mai termina.

Cind ma gindesc la carnea ta, carnea mea buchiseste in limba sparga propozitii simple, desparte in silabe, silabele le desprinde de pe oase si le invata sa leviteze; venele se desira si se imprastie pe lemnul ostil al tavanului, improscindu-si aleatoriu rubiniul culpabil, iar aerul devine dens, greu si aspru; epiderma mi se agata in asperitatile aerului astuia incins si singele tisneste, (c)artezian si pseudo-lichefiat, in cascade incoerente. Cind ma gindesc la carnea ta, lumea devine portocalie, trotuarele se metamorfozeaza ireversibil in nisip fierbinte, asfaltul urla din rarunchi cintece de leagan, gheata inghite smoala incinsa si trecerile de pietoni se auto-genereaza pina in rai.

Cind ma gindesc la carnea ta, vulcanii adormiti din mine isi ejaculeaza lava infirma; seisme prelungite imi rearanjeaza geografia interioara; lacuri tectonice isi omoara pestii cu streanguri de alge catifelate; ghetarii se sinucid, lumea intreaga se topeste la flacara constanta a poftei mele si se duce pe apa simbetei, pina la marea cea mare. Cind ma gindesc la carnea ta, stii, te crucific pe o golgota imaginara si te fac sa recunosti ca nu esti nici tu nimic mai mult decit carne, singe si oase. Cind ma gindesc la carnea ta, redundant si penibil, sufletul imi fute doua palme, ma reneaga si se cara, maniheist, sa citeasca din Platon, pe o insula pustie si nedescoperita.

http://www.youtube.com/watch?v=8gblXJ8j_AU&feature=related