EA: hai sa-ti povestesc eu, succint si melodramatic, cum s-a intimplat: zile intregi m-ai purtat in tine; parfumul iti ramasese atirnat de olfactiv ca un cearsaf alb intins la soare, pe o straduta varateca din Roma; gustul iti scormonea memoria afectiva si valuri dupa valuri de amintiri involuntare te dadeau cu capul de peretii cenusii ai realului; tactil, lucrurile pareau mai simple, pentru ca inchideai ochii si-ti imaginai pielea mea, soldurile vii, coastele vibrante, iar mainile modelau pe conturul familiar trupurile din argila pe care le intilneai, sporadic.
Nu stiu daca sperma a tisnit prima; sau, poate, sunetele; sau poate au iesit din tine simultan. Aerul s-a congestionat brusc si consoanele si vocalele au ramas suspendate si nude, solide si palpabile, formind numele meu; fata a numarat perplexa sunetele si, nu, nu ieseau la socoteala, numele ei era prea mic sa le cuprinda pe toate; la dracu’, nici macar consoanele nu era dure, curgeau ca vocalele, palatalizat si lichid, si desenau tesatura fulguranta, calda si luminoasa din care ma intrupam eu, odinioara. Ai vrut, poate, sa-ti musti limba si sa-ti inghiti, vinovat, singele, sa aspiri constructul sonor care te-a tradat, dar pina si tu ai ramas nemiscat, fara sa intelegi nimic, cu un cadavru afectiv perfect intr-un dulap care nu se va inchide niciodata cu cheia; ai vrut, poate, sa-ti aprinzi o tigara si sa-ti dai timp de reflectie, dar ai strivit-o precipitat de pielea bratului, pentru ca fumul desena, in rotocoale ludice, aceleasi silabe de care-ti era frica; erzat – ar zice, dind din cap, prietenul meu recent, Franz Biberkopf, erzat pina la moarte, varianta perfecta cind ti-e frica sa recunosti, sa revendici, sa musti si sa iei; varianta pentru lasi refugiati in fictiv; varianta pentru pupile si papile si suflete goale de solar; varianta comoda si fara electrocutari; varianta comuna.
“Erzat”, iubitule, invata cuvintul.
Alteritateindoi's Blog 
May 06, 2011 @ 15:50:51
“Erzat ” ma face sa imi pun gandurile pe o foie virtuala, inca o data….
Ah in times like these I wish I got a letter, a real paper-smelly letter, a real letter…
I’m shooing my days away, constantly checking my pulse, constantly searching for some sort of approval from anything in this world that I’m not actually wasting the things I got: time, words, resources, friendly feelings, thoughts, money, intelligence, etc. It’s all so full of anxieties down here, little doubts and tricky switches from BigPlans mood to SmallPlans mood to NoPlans mood every couple of hours a day, trying to remember how I used to do things before.
I feel so saturated and memories can be a hard thing to have at times.
Gata…i-am spus : “baby, de astazi imi iau particulele in cadere si le inghit fara apa, sa fie digerate in voie de sucurile gastrice si reabsorbite la nesfarsit in circuitul entero-hepatic.”
” Intre noi lucrurile merg taras, very few meanings to spare, very few feelings to spare, very little of everything….Daca eu sunt straveziu, atunci tu esti vaporoasa… ” a concluzionat membrana semipermeabila a realitatii lui.
Ah, si mi-a zis la un moment dat ca aciditatea , din pacate , este parte din el, ca si sarcasmul si limba ascutita si spintecata. Iar eu i-am explicat ca Ph-ul acid e un fel de mecanism de protectie pe care il are corpul uman.
La naiba!
Asta a fost un mesaj cam lung…dar as vrea sa impart cu tine piesa pe care mi-a fost mie despicat sufletul (dar l-am pastrat asa spart -periculoasa treaba!- in mine). a fost ca si cum as fi inghitit un pahar, multa vreme. dar sa stii ca si sticla se digera. 🙂
May 06, 2011 @ 17:00:28
Hei! E ca si cum mi-ai lasa, din cind in cind, cite un mesaj ferecat intr-o sticla, iar eu nu m-as incumeta sa o sparg si sa las hirtia si cerneala sa-mi vorbeasca, ci as citi semitransparent-mediat niste vorbe, as intui altele si as recompune ingrozitor de subiectiv mesajul (am senzatia ca imaginarul tau interfereaza cu al meu, uneori). In rest, stiu ca cioburile se digera, intr-un fel sau altul toti suntem niste fachiri fara vocatie…
Faina piesa, m-am insurubat in cuvinte, iar…
May 06, 2011 @ 17:12:54
Sinergism sentimental cu alteritate 🙂 e frumos pe lume , parca!
Mi-am supraexcitat sinapsele cu cofeina si acum se vor descarcate. Coffee-addiction. Trebuie sa uit de obisnuinta asta, imi spun zilnic ca o sa ma transform intr-o baclava achitabila cu un bacsis bacovian! O s-o uit, pana si reflexele se uita. Suntem cainii lui Pavlov. Obisnuinta se uita si ea. Poate nu in intregime, dar se poate ascunde in spatele nostru atunci cand ne-ar putea incurca.
Gata, ma duc sa traiesc!
Inchei cu scortisoara si Alexandrina 🙂
May 06, 2011 @ 17:17:04
pfff…pina si cofeina ne sinergizeaza… 🙂
du-te si traieste, mi se pare o idee excelenta!
May 07, 2011 @ 01:13:11
Mi-am trait pana si ultimele alveole.
Imi tremura tesuturile si mi-ar placea sa am un microscop prin care sa vad fibrele care au mai ramas din suflet, sa le disec si sa le analizez pana la ultimul microfilament.
Nu exista nici un medicament, nici o reteta, nici o cura prin care sa ajungi sa nu mai tanjesti dupa nimic…
Ziua de azi a fost ca o bucata de unt, s-a topit intr-o clipa, fara sa-mi dau seama. Cand stii ca te indrepti catre ceva, poate nu e asa deranjant. Dar la capatul noptii nu zace decat o alta bucata de unt…
Ma duc sa trag un pui de somn de fulgi 🙂
May 08, 2011 @ 10:18:13
alteritate in trei 🙂