EA: stau si ma uit la ea; inghite cu nesat fumul de la tigarile din jur si fixeaza geamul care o desparte de noaptea de afara si de noaptea care-i intra in oase si-n piele, care-i intuneca fata si parul, care-i sfirteca ramasitele diurne din privire; pe masa stau doua pahare cu vin si-l varsa cu un gest absent si fragmentat pe cel aproape-golit in cel pe-jumatate-plin; suride bizar cu gindul la cliseul jumatatii pline sau goale a paharului, despre care se face atita caz; se uita la inelul lasat pe masa si la bricheta descompusa de pe pervazul geamului, de pe care o tintuiesc ochii alungiti si vicleni ai unei pisici; isi aduce aminte ca uraste pisicile si inghite inca o gura de vin; isi trage minecile mult, pina umerii i se dezgolesc si poate sa capteze cu ei rumoarea si veselia si muzica frantuzeasca ce razbat de jos; isi priveste concentrat chipul din geam si simte inca in ceafa privirile celor de la masa din spate, dar asta n-o impiedica sa-si dea drumul lacrimilor, tacut si discret, prudent si autoprotector; stiu sigur ca ar vrea sa doarma si sa n-o mai trezeasca nimeni, pret de un veac-doua (de singuratate, desigur, in cel mai pur stil postmodernist), asa cum aproape sigura sunt de flash-ul cu grefierul Demetru Demetrescu-Buzau chircit pe o banca, singur si absurd pina-n maduva oaselor fragile, tragindu-si un glont in cap (incearca, de fapt, sa-si aduca aminte daca asa s-au petrecut lucrurile sau doar isi imagineaza); « pelicanul sau babita, pelicanul sau babita, pelicanul sau babita, peli… »; inca o gura de vin sa spele nopti albe, zile negre, dimineti triste, inutilitati puse pe socluri, diegeze perverse, vieti trei-in-una consumate la colt de strada, arsuri amare, cicatrici invizibile, amintiri inventate, proiectii imposibile. Poate parea ciudat, dar am trimis-o imaginar la culcare si i-am intins cu mina sigura pumnul de pastile.

http://www.youtube.com/watch?v=8j6YVAxYXbw