EA: intre 9.06 si 9.07 am a inghitit doua tornade, nici foarte mici, nici foarte mari, nici extrem de violente, nici complet inofensive; singele i s-a involburat globula cu globula si corabiile interioare au inceput sa se inece, cu capitani solemni salutindu-si sfirsitul si imersiunea in dimensiuni nebanuite. Intre 9.07 si 9.08 am, cafeaua si-a pierdut in mod misterios gustul si aroma, caimacul si cofeina, transformindu-se intr-un lichid viscos si abulic, de consistenta meduzelor esuate printre pietricele colorate, pe un tarm insurubat in asfintit. De la 9.08 am, pret de cateve zeci bune de secunde, peisajul pasnic de sub privirea ei s-a metamorfozat in transee minutios bombardate si-n cai ferate dezafectate, iar gustul ascutit de cobalt i-a facut mic-dejunul mai satios; de la 9.09 am punct, a inceput sa muste din borduri si din asfalt, mestecind voluptuos nisip, smoala, ciment si pietris in doze perfect alcatuite, numai bune de recladit un alter ego durabil si schizofren; la 9.10 am si-a dat foc primei suvite de par, fumul dens si personalizat dind o savoare inconturnabila celor trei licurici tristi pusi pe gratar si eviscerati de lumina si delicatete, pentru o portie consistenta de proteine; la 9.11 am s-a cadorisit cu o mica defenestrare, ca sa culeaga din gradina-aflata-5-etaje-mai-jos trei fire fragede de matraguna, pline de vitamine (« matraguna, poama buna / marita-ma intr-o luna… » – si-a infundat-o, brusc, risul, apoi plinsul, pentru ca era cit pe ce sa se inece cu un os de casalot pescuit in Pacific, pe luna plina). La 9.12 am si-a pregatit un pahar cu vin, pentru seara, lasat pe pervazul geamului deschis, in care sa se inece efemeride si libelule, muste si albine si o viespe ratacita sau, poate, un bondar (cina perfect euharistica). La 9.13 am fix si precis, ca o lama de cutit infipta intre omoplati, si-a dat seama ca s-a saturat.

http://www.youtube.com/watch?v=qstpjtlYJNo