EA:cind mi-am terminat cuvintele, m-am infasurat calin si mut in jurul degetului tau, in jurul indexului eliberat de vecinatatea si tirania celorlalte degete. Te-am simtit, sinecdotic si simultan, cu buzele, cu curbura gitului, cu sinii, cu caldura interiorului coapselor, cu gambele rigide si talpile neinaripate; privirea s-a impiedicat stingace in doua santuri paralele (niste Scila si Caribda pulsinde si fierbinti) care conduceau sinuos in tenebrosul de sub unghia trandafirie si perfect rotunjita, in care s-a si taiat; in mod cu totul previzibil, a inceput sa curga singe si-am lipit precipitat  plasturi peste pleoapele cusute brutal si grosolan cu sfoara, sa nu mai vad nimic. Am simtit cum degetul tau prinde radacini in memoria mea afectiva, radacini tot mai puternice si mai viguroase, cum pielea ii devine scoarta groasa si vie, zgrumturoasa si dura, numai buna de crestat cu briceagul “love”; buzele mele au continuat sa te caute, sub camuflajul vegetal, sute de ani de-a rindul, ca intr-un roman sud-american caruia un scriitor obscur inecat in relativisme si subtilitati n-a mai apucat sa-i schiteze deznodamintul, iar personajele au ramas sa orbecaie in purgatoriul fictiunilor ratate. Buzele mele au continuat surescitate sa te sarute si sa te mingiie, ca si cum ar fi putut sparge vraja si transgresa limitele de regn; s-au incapatinat sa te antropomorfizeze si sa te renege, in acelasi timp, sa-ti smulga fiecare bataie de inima si fiecare gind verde; au continuat sa se plimbe, insetate si insingerate, in sus si in jos, pina au adincit convingator poteci spre nicaieri; buzele mele au continuat sa te atinga flamind, sa te dezmierde, sa te impinga afara din lume. Buzele mele…

“Stii, iubito, exista o boala, pentru tine au inventat-o…” – si-mi surizi mefistofelic…

http://www.youtube.com/watch?v=Knbj6NaBRN8&feature=player_embedded