EA: tie ti-am dat craciunul, cu ingeri narcoleptici care iau formele trupurilor noastre in zapada tare ca piatra, cu cafea aburinda si vin fiert, cu miros de anason si de mere coapte, cu bai lungi si fierbinti si euri inclestate androginic prin spume parfumate, cu scortisoara cernuta in asternuturi si inchisa in piele, sub cusaturi grosolane cu sfoara cadourilor de sub brad, cu primul fulg de zapada din an topit voluptuos pe limba, care sa ma sature pina la urmatoarea ninsoare parcimonioasa si strict cenzurata. Tie ti-am dat toate verile mele, jumatate din valuri si jumatate din trupul meu, umeri jupuiti pina la singe in nisip fierbinte, cind ma dadeai cu timplele de stele si-mi inecai amintirile si angoasele printre alge, cind ma sugrumai cu saruturi pentru care trebuia sa trag tot aerul din lume in piept, veri dionisiace si atit de trecute, care dor inca. Tie ti-am dat doar ziua mea de nastere, scenariile proaste si amuzante construite ad-hoc in crisme inghitite de fum, despre vietile altora – a noastra ne inspaiminta prea tare – cafeaua scuipata pe chelner printre hohote de ris si drumul interminabil spre casa, prin ploaia rece si constanta, printre petalele crizantemelor daruite redundant si uscate imprevizibil intre pagini dintr-un fel de biblioteca din alexandria scapata de foc, dar contaminata de lacrimi. Cind ai aparut tu, imi mai ramasesera libere niste onomastice, pierdute printre anotimpuri, care mai reci, care mai furtunoase, care mai umede; mi-ai zimbit si mi-ai spus ca-s de ajuns, ai inceput sa-mi tot spui pe nume, mereu altul, in fiecare zi, si sa multiplicam infiorator de mult apropierile fulgeratoare intre pielea mea si pielea ta rece si straina. Apoi, mi-au mai ramas de dat doar prima zi in care m-am imbatat, prima zi in care am fumat si prima zi in care m-am gindit la moarte; s-au impachetat frumos, s-au decorat cu funde si panglici dense si opace si s-au expediat cu gratie si delicatete unui destinatar la fel de exigent si rafinat ca si mine. Data viitoare n-am avut incotro, a trebuit sa dau toate orele si zilele petrecute in sala de lectura… cadoul mirosea, ce-i drept, a celuloza si mucegai, a intelepciune trecuta prin nefiinta, a nervi si platitudini scuipate pe fise de lectura, a naftalina de la rochia bibliotecarei transformata in prietena si confidenta din vizuina mea livresca. Tie ti-am dat urmatoarele si ultimele doua vieti ale mele, pentru ca te-am convins, din doua vorbe si trei saruturi, sa crezi in metempsihoza si iubire care transgreseaza prezentul si viitorul si care, in general, eludeaza timpul: treaba ta cum te vei descurca cu o corporatista carierista in fusta si sacou, cu tocuri regulamentar paralele cu fiinta si sexualitatea ei si, mai ales, cu o frigida de vocatie, aruncata in lupte stupide si corp-la-corp-post-feministe, din care nimeni nu mai intelege nimic. Cind te-am intilnit pe tine si mi-am dat seama ca te iubesc atit de mult, mi-am luat, retrospectiv, de trei ori mai multe vacante si ti le-am ingramadit, pe toate, pe masa de lemn pe care iti citeai corespondenta: au devenit, brusc, vacante cu tine de mina, vacante cu tine in mine, vacante de comuniuni si respingeri atroce, vacante de pictat pe carti postale si de expediat in lumea larga, cit sa ne urlam fericirea si iubirea.
Si tie? Ma tot intreb ce-as mai putea sa-ti dau tie… Poate pe mine cea-tinuta-de-un-calcii-si-inmuiata-in-styx, daca ma vrei… Invulnerabila in vulnerabilitatea mea partial-color (ar cam trebui sa ma imparti, ideatic si postmodern, cu sorin preda, haha).
Alteritateindoi's Blog 