EA: nu te-am putut plinge niciodata pina la capat, pentru ca stiu ca m-ai fi plesnit; nodul din git si lacrimile s-au metamorfozat de fiecare data intr-o grimasa ce incerca sa imite risul meu din vara pe care am avut-o impreuna. N-am mai fost, niciodata de-atunci, pentru nimeni, cea mai frumoasa si cea mai desteapta, poate si pentru ca mi s-o fi dus pe apa simbetei talentul de-a fraieri oamenii: esti singurul pacalit, dragule, si nici n-ai apucat sa-ti dai seama. Din cind in cind, din ce in ce mai des, cred, ma culpabilizez, tot din cauza ta, pentru c-am ramas pe-aici si am senzatia ca ma irosesc si ca viata mea, imprumutata altcuiva, ar putea  avea mai multa valoare, iar aerul asta, pe care de multe ori il inghit cu forta, ar face minuni in plaminii altcuiva, ai tai, de exemplu. Au fost citeva dimineti, de-atunci, in care ma trezeam sigura ca esti pe undeva, prin preajma, facind o cafea si jucindu-te cu o chitara, iar revelatia plasmuirii imi innegrea si mai brutal inima; in diminetile alea – dar, oricum, stii asta – trag patura peste mine, sa se faca intuneric si liniste, pentru ca lumina si rumoarea vietii devin de nesuportat: se lasa o tacere atit de arzatoare, incit orice pare din nou posibil, inclusiv prezenta ta. Umbli mereu prin mine, pe virfuri sau calcind apasat, cu dintii tai albi si ascutiti si cu miinile frumoase si agitate, de care nu m-as fi saturat niciodata, cel putin, asa cred. Acum stau si pling calm, dar plinsul meu nu e pentru tine, despre tine sau cu tine, e doar vidul pe care-l arunc la loc in lume, in forma lichida si curata, pina sa se intrupeze la loc, ca si cind n-ar mai vrea sa plece din mine. Azi m-am plimbat pe stradute si m-am trezit cumparind dintr-un anticariat simone de beauvoir, doar de dorul conversatiei noastre infocate despre fosca. Si, da, si pentru truismul perfect  al titlului. Auzi, crezi ca daca m-ai fi vazut si pe timp alb de iarna, mincind cu pofta ludica fulgi de nea, m-ai fi iubit mai tare?

http://www.youtube.com/watch?v=dP68wSFHq64