Image

EL: „Razbunarea cea mai cruda impotriva unei femei este sa lasi sa treaca zece ani inainte de a o privi din nou”. Ce dracu! Asta s-a mai scris… de fapt s-a mai scris tot, nu inteleg cum putem trai cu aroganta originalitatii curgand fara graba prin vene. Dar nuuuu, nu merge de data asta. Nu pot scapa asa usor cu abandonul. Trebuie sa existe o solutie. Trebuie sa ma mint frumos. Trebuie. Hai s-o rescriem, poate iese ceva… „Razbunarea cea mai cruda impotriva unei femei este sa lasi sa treaca zece ani inainte de a o plivi din nou”. Eh!? Cum e? Parca mai bine un pic. Futu-i! „A privi”, „a plivi”, tot cacatul ala. Ce, nu vi s-a parut ca o anumita privire aruncata asupra unei femei, atunci cand trebuie si cat trebuie, inseamna practic un act de curatare? Hai, serios, sa nu ne mintim din nou! Auzi: de fapt tu esti cam naspa, cam nasoasa, cand te trezesti ai ochii lipiti si o grimasa de toata jena, un pic de celulita ici, un pic de celulita colo, uneori cand razi distrugi orice fel de armonie… si cu toate astea cand te privesc… hmmm, e ca si cum te-as curata de toate galbinarile. Bun. Si apoi? Pai apoi e dur sa lasi o femeie nedestelenita timp de zece ani. Gandeste-te, draga Adelgonda – vai cu ce nume te-am potcovit (!) –, cum ar fi sa stai nici mai mult, nici mai putin de un deceniu cu pungile alea sub ochi. De fapt m-am decis, tu nu esti nicicum. Nici frumoasa. Nici urata. Tu esti asa cum te vad eu. Iar daca nu te mai vad pret de zece ani batuti pe muchie, atunci… nu, nu pot sa fac asta. Eu vreau sa fiu original acum. Aici. Acum. Dar cum mai pot fi eu original cand te plivesc? Nu, nu pot sa te privesc. Nu vreau sa te plivesc. Manca-te-ar ciulinii uitarii, Adelgondo! M-am saturat sa te desfund fara pic de excentricitate. Prea esti perfecta, prea ti-am netezit tot solul, prea te-am udat corect si ti-am zambit plin de punctualitate. Mda. Am cedat. Ne vedem dara peste zece ani, sa faci bine sa te ascunzi de plivirile altora… Nu ma razbun, jur! Sunt doar lipsit de ciudatenie…

„Dar asta fusese cu zece ani in urma, ultima data cand o plivisem pe Adelgonda, cand nu era decat o fata extrem de napadita, dezinvolta si lipsita de griji […] Iar cand a sunat, cu cinci minute inainte de ora patru […] nu ma puteam impiedica sa nu ma intreb ce aveam sa mai gasesc din ea atunci cand voi fi deschis usa”

Da. Cred ca asa se scrie original. Trebuie sa privesti totul. Trebuie sa ai ochi pentru o femeie. Pentru un text. Intre timp au mai trecut alti zece ani, ochii mi-au obosit un pic iar eu plivesc din ce in ce mai neglijent… Manca-te-ar ciulinii uitarii, Adelgondo!