EA: inelele metalice imi imbraca brusc si fara menajamente incheieturile si, ciudat, ma simt mai putin goala ca acum citeva secunde, sub privirea ta sfredelitoare, care pare ca-mi analizeaza fiecare imperfectiune a pielii, fiecare rid, fiecare gind departe… ma musti si buzele-mi singereaza; imi inghit propriul singe cu aceeasi detasare cu care ma amortesc mereu si, culmea, ma lovesc doua versuri obsedante, din Barbu… incerc sa construiesc o definitie ad-hoc a ermetismului si ma gindesc, intr-o inlantuire fireasca, la prieteniile din liceu si la Isarlik si la lapona Enigel… si-mi simt singele susurind frenetic si usor efervescent in contact cu propria saliva si cu propria-ti saliva. Imi musti gitul si ascult inflorind echimoza pe care miine o voi ascunde sub esarfa rosie si parfumata; iti infigi degetele intre coastele mele si-ncerc sa uit apartenenta fantezist-biblica la o coasta masculina, cindva, intr-un trecut incert si plin de clisee; imi tai o suvita lunga scaldata in feromoni si-mi imaginez un in-cintec de nedezlegat, cu apa neinceputa si muschi verde care arata sudul, cu zapada maculata de vise umede si erotice; ma prinzi de par si-mi strivesti chipul de chipul tau incins, pina trasaturile ni se amesteca androginic si oasele ni se topesc, pina privirea directa si taioasa ajunge sa ma doara, sa-mi disece irisul si sa dea cu el, scaparator, de podea; imi lingi toate ranile, dar sarea din compasiunea ta ma face sa doara si mai tare; ma strapungi ca si cum azi, acum, trebuie sa platesc pentru toate pacatele lumii, ca si cum durerea si placerea mea ar putea rascumpara tot, ma strapungi ca si cum ai putea ajunge, pe un drum voit ocolit si anevoios, calcind peste organe, pina in creierii mei obscuri, in catedrala tenebroasa cu program scurt, de sarbatori;  imi smulgi cu penseta alunitele si cicatricile, le intinzi pe cearsaf si, tentat, incerci sa rezolvi puzzle-ul pigmentat la care m-ai redus doar cit sa poti avea iluzia ca ma ai; privirea mea te dizolva incet si stiu ca vrei sa ma lovesti metodic si sadic, pina sa inchid ochii si sa pling. Inchid, oricum, ochii si pling, dar n-o sa stii niciodata ce dau afara, odata cu lacrimile mele transparente, n-o sa poti ghici niciodata povestea lichida care se scurge din mine, hermeneutica fluidelor mele iti va ramine mereu inaccesibila. Ma musti si ma zgirii, atit, incerci sa ramii in mine cel putin cit vor dura si semnele lasate; disperarea ta tactil-epistemica m-ar putea face sa rid, intr-o zi cu soare.

Musca-ma si lasa-ma sa singerez pina la moarte; si, oricum, violeaza-ma sub visc; pentru tine l-am cumparat dintr-o intersectie inecata in zgura si dezamagirea anilor care au trecut peste noi, de la cersetorul infrigurat, cu un picior in alta lume, deja.

http://www.youtube.com/watch?v=NBOQc3L1t1A&feature=related