„- Ai un venin bun? Esti sigur ca n-ai sa ma faci sa sufar multa vreme?”
EA: Esti cel mai bun si vechi prieten al meu si nu ti-am spus asta niciodata (e o confesiune bizara, dar trebuie s-o fac): cand mainile imi ingheata si-mi simt fata fierbinte si febrila, mi se face groaznic de dor de tine si merg sa te caut. Nu stiu cum s-a format acest reflex, nu stau sa decojesc semnificatiile contextului, doar imi agat degetele reci de o cana de ceai, imi pun textul lui Saint-Exupery in fata si te chem langa mine. Sentimentul cel mai ciudat este ca lacrimile fierbinti care se scurg incontrolabil pe pometi in jos ma fac sa-mi reconsider temperatura; si viata; si locul in lume. Imi mai aduc aminte de tine cand apune soarele; si-mi dau seama ca ai dreptate, apusul este ceva trist; si cred ca ai fost ingrozitor de sfarsit in ziua in care, pe planeta ta minuscula, ai inregistrat 43 de extinctii solare.
Azi am avut din nou febra si te-am chemat sa ma reinveti lucruri, sa-mi dai garantii ca nu le-am uitat, ca le port in mine. Te-am chemat sa reinvat ca ne pierdem in abstractiuni fara valoare si lasam concretul cel mai pur sa ne scape printre degete; ca lungul sir de acte serioase si responsabile in care ne aruncam cu nesat ca asa-zisi « adulti » nu fac nici macar cat o picatura din altruismul cel mai pur al unui act cu finalitate directa si masurabila in starea de bine a cuiva de langa noi; sa reinvat sa ma uit la stele si la flori, sa identific in mine o bucatica mica din rege-vanitos-betiv-businessman-lampagiu-si-savant si sa o dau afara, macar pentru o vreme; sa constientizez ca e firesc sa te simti mereu singur printre oameni si ca e groaznic de complicat sa nu ai radacini. Am uitat cum e sa imblanzesc si sa fiu imblanzita (asa am invatat eu verbul apprivoiser, cu tine), cum e ca, dintr-o masa amorfa, dintr-odata, o fiinta sa se decupeze, afectiv, pentru tine si tu pentru ea si toate firele responsabilitatii reciproce sa nu se mai rupa niciodata (cred ca am uitat cum e sa-ti faci prieteni: « daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma »).
Am crescut mare abia cand am inteles deznodamantul senin asumat; oricum as da-o, ca adult, trebuie sa folosesc un cuvant crud si ciudat, precum « sinucidere », ca pret pentru intoarcerea ta acasa, la floarea ta indragostita si unica si la cei trei vulcani lasati de izbeliste. Incerc sa-ti vad trupul mic si delicat cazut in nisip asa cum ai vrut tu, ca pe o coaja veche si parasita, si sa nu te imbrac in tristete si tragism, din reflex; de asta am nevoie sa privesc totul asa cum m-ai invatat, nu cu ochii, care nu pot patrunde pana in miezul lucrurilor, ci cu inima. Te rog sa nu-mi dai drumul si sa nu ma lasi niciodata sa cresc mare, imblanzeste-ma mereu.
Jul 20, 2011 @ 06:34:47
Regia a reglat temperatura scenei. M-am infoiat in tot crew-ul si acum, ca niciodata, nimeni nu mai striga macbeth inainte sa-mi intru in rol.
Sinapsele chimice isi varsa produsii de secretie , astazi, virtual, aici. 🙂
Ieri cineva mi-a zis ca soarele are sufletul marunt cu o capra micuta inauntru! 🙂 that’d be a lot better even than Santa being real!..
Am tot ascultat melodia de la post-ul acesta si am vrut sa trimit niste raze londoneze, cu ceai englezesc si briosa cu scortisoara.
Jul 20, 2011 @ 06:35:49
Jul 20, 2011 @ 07:27:29
decupasem in zatul de dimineata un fel de viitor recent cu gust de soare… mi-a fost dor de tine!
p.s. bea o cafea si pentru mine, la monmouth 🙂
Jul 21, 2011 @ 16:23:51
Timpul ne trage pe toti pe sfoara. Nici nu stiu cum a trecut saptamana asta. M-am trezit inotand in ganduri mici…de curand imi intrase in cap ca viata nu are nici un sens, ca e o minciuna cosmica, o inselatorie universala, ca nimic nu exista, decat in capul nostru, ca nu putem relationa cu nimeni si cu nimic, fiindca singurul mod de a sti ceva e de a fi acel lucru si asta e imposibil, esti doar ceea ce esti, tot tot tot e numai in capul nostru, ba mai mult, nici macar adevarul nu exista, e tot copil al mintii noastre, deci nimic nu e adevarat, deci nimic nu conteaza, ne mintim tot timpul, n-avem dreptate niciodata, totul e decat mecanica si chimie pura, etc…
Apoi am vazut la tv cum la un liceu au pus sarma ghimpata pe gard si reflector si m-am crucit si mi-am spus ca sunt o proasta, pentru ca exista adevaruri imuabile, cum ar fi acela ca unii au o minte bolnava si bani cu care sa o intretina.
Imi opresc din galopat herghelia de ganduri mici si iti trimit Pink Floyd. Music is one of the few things that are still trustworthy, I guess.
http://www.youtube.com/watch?v=lBabMxnFQsQ….it blows my mind every single time.
Jul 21, 2011 @ 16:35:14
bizara coincidenta… toata ziua am ascultat asta:
Jul 26, 2011 @ 21:23:22
Imi fac inventarul sentimentelor , sunt inca acolo. Imi numar starurile retinei, sunt inca acolo, salvand zambetul care ramane. Noapte buna mainilor tremurande, noapte buna colturilor de sticla ramase intepenite.
Jul 29, 2011 @ 16:44:28
Jul 29, 2011 @ 17:10:26
…
Intr-o seara o oaie a mancat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, s-a dus in padure si spre seara s-a intors cu lupul mort.
…
Jul 29, 2011 @ 17:53:51
…iar lupul se va reincarna in oaie si blana lui va capata moliciunea fada a puloverului de casmir…