EL:

„Am continuat să fumez deasupra unei partide pierdute de șah…” Din toate mutările posibile, alesesem deschiderea nepotrivită, distras cumva de o geană pe obraz. „Dacă stau să mă gândesc, toate mi se par la fel de misterioase, la fel de fatale, totul e numai o trecere de pe alb pe negru, cu regina sau cu nebunii de abanos.” Sunt într-o pauză de respirație, momentul prietenos al zilei. Scotocesc frenetic prin teancurile prăfuite de scrisori și doar pentru a inhala ciuperca aia cu filamente subțiri din care se aprind becurile trecutului. Am găsit câte ceva, am găsit primele mutări, ezitarea proverbială, contactul cu spasmul… Când eram mai puțin bătrân, obișnuiam să-i spun spasm de muscă hâdă. Dar acum, de vreme ce frazeologia noastră amoroasă s-a terminat, nu fac altceva decât să fumez tăcut deasupra unei partide pierdute de șah… „Nu te supăra, iubito, pentru că am să-ți vorbesc… așa cum obișnuiam mai demult, la ureche.” Mi-ai spus că ești în cantina BCU, că asculți muzică din Șatra și că-ți vine să-ți iei lumea-n cap cu mine. Te-am crezut pe loc și am dat fuga la prima debara din care-am început să-ncarc în cufere uriașe trei tricouri, o periuță de dinți, undița mea din bambus, patentul unei invenții și o pungă mică de sare iodată. Nici că mi-ar fi trebuit mai mult să aud marea în scoica ta. Te-am crezut atunci și tare-aș vrea să te mai pot crede, când te-nchipui pierdută în bulboanele orașului sau doar spășită ca un miel deprins cu repetiția… „Da, mi s-a spus c-ai murit, mi s-a șoptit grav. Poate oamenii s-au mirat că n-am plâns. Astăzi însă, nu mai sunt ca Siegfried, astăzi nu mai cred în poveștile de altă dată.” Adevărul e că mi-a cam secat marea din găvane iar pe deșertul creat am început să cultiv margarete gata ofilite. Tu te-ai retras în absență, ai câștigat un nou trecut, în vreme ce din gaica pelerinei îți atârnă ostentativ pantere moarte de oboseală. Mai târziu, după ce tot vuietul ăsta asurzitor s-a pierdut prin alte cearceafuri, ți-am ascuns mișelește prin pungile de sub ochi puțin praf de stele. Da, tu trebuie să știi că atunci când te freci la ochi eu fumez distras deasupra unei partide pierdute de șah… „Oamenii însă nu văd prin fum. Numai tu, de acolo de unde ești, împrăștie-l cu mâna, seara, când mă plimb cu fetița aceea… care seamănă cu tine, care nu știe nimic…”